Istoricul Comunei Balta
Ţinut al moşnenilor aflat in centrul podişului carstic al Mehedinţiului, pe velea Topolniţei, înconjurat de cornete, peşteri, ponoare, dealuri şi lunci, satul Balta este atestat documentar în sec. XVI.
În documentele vremii se relatează că un român din Banat a fost atras de frumuseţile locurilor şi de bogăţia vânatului. Nu se ştie când s-a stabilit aici, dar se crede că înainte de anul 1500 deoarece există un document din 1 iunie 1546 „ de Măria sa Mircea Voievod unuia Căciulat Spătarul din Cireşu „ .
Legenda spune că „ aici erau păduri şi fiare. Un vânător iscusit din zona Banatului, ce se numea Petre Medonea, plăcându-i vânatul, a rămas în aceste locuri făcându-şi bordei. Stabilindu-se aici, şi-a adus şi soţia şi copiii. Aici şi-au zidit mai târziu case , şi-a pus temelia noului sat pe care l-au numit Balta, după balta de aproape 1 km făcută din lenea Râului Topolniţa” . Petre Medonea s-a împrietenit cu Spătarul Căciulat din Ciresu şi s-au împroprietărit unul pe altul cu bucăţi de pământ. Cei doi sunt moşi la aproape toată populaţia satului.
În manuscrisul învăţătorului Petre Neacşu se relatează : Râul Bălţii merge domol printre sălcii şi anini având înfăţişarea că mai mult bălteşte decât merge. Din această cauză satul s-a numit Balta”.
Ca sat locuit este atestat in 1720 – 1722 de Schwanz.


Comuna Balta este situată în nordul judeţului Mehedinţi ce are în componenţă 7 sate : Balta, Coada Cornetului, Costeşti, Gornoviţa, Prejna, Nevăţu şi Sfodea . Este aşezată în centrul podişului carstic al Mehedinţiului la circa 45 km de Drobeta Turnu Severin şi 25 km de Baia de Aramă, aceasta învecinându-se cu comuna Isverna şi judeţul Caraş-Severin în partea de nord, la sud cu comuna Podeni şi Ilovăţ, la est cu comuna Bala şi la vest cu comuna Podeni .
Datorită aşezării, aici vom întâlni peşteri şi doline, cornete şi ponoare, lunci etc. Relieful de munte este specific Munţilor Mehedinţi, cu altitudini ce nu depăşesc 1.300 m, între care se menţionează în NV Culmea Fagilor cu 1.276 m şi Pietrele Albe cu 1.335 m, vârfurile Ciolanu Mare 1.135 m şi Ciolanu Mic 1.048 m. Petrografia muntelui este foarte variată, cu roci sedimentare (calcare, şisturi argiloase, gresii), roci metamorfice (gnaise, micaşisturi), în zone calcaroase găsindu-se diverse forme carstice: crovuri, doline, polii, avene, peşteri – Peştera Topolniţa . Relieful de deal cu caracteristici specifice morfologiei Podişul Mehedinţi , cu aspect de relief fragmentat, prezenţa peşterilor. Alcătuirea petrografică a zonei deluroase se reprezintă prin calcare, micaşisturi, gnaise, amfibolite, serpentine etc. Acest tip de relief este reprezentat de altitudini medii de 500-600 m, cu vârfuri spre 800 m-Vf. Baia-799 m, Vf. Cuca Înaltă 786 m, Cornetul Babelor 771 m şi altele sub 600 m. În zona centrală a teritoriului comunei se situează o zonă depresionară dezvoltată de la confluenţa văilor Coşuştei cu Prejna, până la satul Balta, străbătută de pârâul Balta şi afluenţii săi în preajma cărora se formează luncile ample ale Gornoviţei şi Bălţii.
Vegetaţia din cadrul judeţului se remarcă printr-o mare varietate floristică, ca urmare a poziţiei judeţului Mehedinţi în partea de sud-vest a ţării, la contactul cu extremitatea nordică a Peninsulei Balcanice . Dealurile sunt pline de pruni (soiuri obişnuite), meri, peri, cireşi, gutui, nuci, viţă de vie . În lungul văilor unde se observă “patria pădurilor de fag”, stejar, gorun, frasin, tei, salcâm, paltin, iar pe malul apei: răchită, salcă, arini şi plopi. Fauna se remarcă prin specii diverse în funcţie de vegetaţie astfel: în pădurile mari şi dese se ascund mistreţul, urşi din loc în loc, lupi, veveriţe, dihori, spre deosebire de apă unde întâlnim: latite, porconi.
Clima este de tip temperat continentală cu influenţe submediteraneene. Temperatura medie a lunii ianuarie este de -3oC, spre deosebire de a lunii iulie, când temperaturile ajung până la 18-20oC.
Comuna Balta este populată de aproximativ 1300 de locuitori, principala lor îndeletnicire fiind creşterea animalelor ( ovine şi bovine ).
Venind dinspre Severin spre Balta este imposibil să nu observi varietatea de peisaje şi mozaicul de culori naturale ale acestei zone. Captat de aceste frumuseţi ale naturii, ba mai mult decât atât de aşezarea satului te trezeşte din visare o fântână albă pe marginea drumului parcă îţi spune bine “ai venit!”. Mergând pe uliţele satului rămâi surprins de forma caselor şi aşezarea lor şi mai mult decât atât de căldura cu care localnicii îţi dau binete.

Datini şi obiceiuri
În zona comunei Balta, în special în satul Balta, datinile şi obiceiurile îşi au un trecut vechi istoric. Obiceiurile vechi, cu marcarea unor evenimente mai importante din viaţa populaţiei locale, au rezistat timpului ajungând pâna în zilele noastre. Colindatul, naşterea, nunta, înmormântarea sunt doar câteva datini şi obiceiuri care încearcă să descrie viaţa acestui sat. Femeile sunt cele care păstrează obiceiurile rămase din bătrâni.
La toate zilele mari, începând cu Vinerea Mare, sunt praznice după urmaşii lui Petre Medonea.
La Crăciun e tăiatul porcului, se fac caltaboşii şi sarmalele.
La Anul Nou, fetele vrăjesc, se pun cepele spre a se vadea în care lună este mai multă ploaie. Dimineaţa, copii dse duc la moaşe cu colaci şi tot atunci finii merg la naşi cu plocon.
La Bobotează, se duce busuioc la steg, iar noaptea fetele îl pun sub cap să-şi viseze ursitul.
Pe uliţe copiii joacă diferite jocuri rămase ca moştenire de la bătrânii satului: bâza, bici, zaboş.

Monumente istorice
Biserica de lemn “Sf. Voievozi” : - situata in cimitirul din satul Balta ; dateaza din sec. XVIII
Casa de lemn Aneta Aniţescu : - situată în sat Balta ; datează din anul 1902
Casa de lemn Maria Sitaru : - datează din anul 1910
Ansamblul rural Balta : - datează din sec. XVIII- XI
Casa Ion Nicolescu : - datează din anul 1890
Casa de lemn Ion Stănchescu : Sat Balta ; nr. 90